În cumpănă
4 aprilie 2011 38 comentarii
Imagine preluată din ZiuaVeche.ro
Văd lumini albastre ce răsar
Din verdele aprins al câmpului senin.
Totul tresare-n fulgere ce par
Crâmpeie din delirul vremilor ce vin.
.Fulgeră, tună, trăsneşte şi urlă;
Vântul nebun sălbatic se zbate;
Lumina e neagră şi-nalţă o turlă;
Timpul năvalnic plânge-n cascade.
.Şi parcă temple maiestoase se înalţă
În văzduhul roşu, de turbare plin;
Imens, universul lavă încalţă;
Devine aprins, crud şi străin.
.Nu văd nimic, şi totuşi văd atât!
Totul se spulberă, sau totul curge?!
Pământu-noată-n lavă până-n gât,
Iar Luna cu vuiet suspină şi-l plânge.
.Dar ce se petrece?! Nu, nu înţeleg!!!
Lumea se naşte, sau moare, sfârşeşte?!
În cumpănă stă universul întreg…
Şi haosul creşte, şi creşte, tot creşte…
Despre cumpănă au mai scris: papagigli, psipsina, redsky2010, Grişka, scorpio72, virusverbalis
Despre Vero
VeroVers 
câţi de like, pot să dau? cam aşa se simţea şi dr. kat înaintea oglinzilor, zâmbind.
ApreciazăApreciază
Unul e suficient – când vine din partea ta, face cât zece!
ApreciazăApreciază
Pingback: cumpăna | psipsina
Mmmda,
cam asta se va intimpla! 😉
ApreciazăApreciază
Sper că nu prea curând! 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: În cumpănă | Mustăţi lungi, gheare lungi
Pingback: Bal mascat | Teo Negură
Pingback: Tot de-ale mele, săptămâna asta (04-10.04.2011) | VERONICISME
Pingback: Lovitura – 3 « Ioan Usca
Pingback: Indicii anatomice – 14 | Caius
Pingback: Provocare papala-Cumpana | cataratorii
Frumoase versuri,Vero…
ApreciazăApreciază
Mulţumesc 🙂
ApreciazăApreciază
„Lumina e neagră şi-nalţă o turlă;
Timpul năvalnic plânge-n cascade.”
Frumoasa combinatie,felicitari! :))
ApreciazăApreciază
Mulţumesc! 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Iubire inchisa cu gratii | lunapatrata
na,acum mi-ai dat un impuls de miscare, trece vremea si universul devine nerabdator 😀
ApreciazăApreciază
😀
ApreciazăApreciază
Pingback: Cumpana…dintre ani | Redsky2010's Blog
Pingback: Destăinuiri | Gabriela Savitsky
Pingback: Am lipsit motivat | Hai ca se poate!
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 62) | Teo Negură
Pingback: Rea da’ buna! | lunapatrata
Pingback: Despre familia Columbeanu, Oana Zavoranu si Natalia Mateuţ
Ce norocosi suntem ca esti o buna pastratoare a comorilor 🙂 Felicitari!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc. N-am prea multe „comori”, nu sunt greu de păstrat 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Refrenul din melodia unei zile însorite | Gabriela Elena
Versurile transmit framantarea intregului cosmos dar si a sufletului care se topeste in framantare, neliniste si intrebari,
In tot acest tumult ce poate aduce multa panica, putem sa fim totusi fericiti, putem avea bucurie si pace in suflete.
ApreciazăApreciază
E bine dacă versurile reuşesc să transmită toate astea, e mai mult decât mă credeam în stare la vremea respectivă 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: De pe un nor | Teo Negură
Pingback: Daca… | lunapatrata
Pingback: Femei, femei…. | lunapatrata
Pingback: Cum te numeşti? | Gabriela Elena
Pingback: Clădim în fragilitatea visului | Gabriela Elena
Pingback: Gura nu-ti mai tace… | lunapatrata
Pingback: Constiinta…nu si nu! | lunapatrata
1973 Ce an frumos : ma indragosteam nebuneste, pentru totdeauna !
ApreciazăApreciază
Pingback: În ceas de furtună | ropot de secunde...