Marea


Foto: Alex Mazilu

Albastră şi atât de-ntinsă!

Mai albastră decât cerul, mai aproape decât el;

Ades de spume albe ninsă –

Creste de valuri cu sclipiri de ghiocel.

.

Tunet înăbuşit în depărtare,

Muget de bour neliniştit;

Glas aspru, ce totuşi e o chemare;

Tumult de viaţă neostoit.

20 iulie 1973

Anunțuri

Despre Vero
Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))

7 Responses to Marea

  1. Pingback: Cum se nasc zvonurile « Ioan Usca

  2. psipsina says:

    o asociere extrem de potrivită de vers şi imagine. fotografiile lui alex mazilu sunt impresionante, dar şi versul tău nu se lasă mai prejos.
    nu sunt un fan al mării ca loc de vacanţă, dar măreţia ei mă uimeşte de fiecare dată.

    • Vero says:

      Şi mie îmi plac vacanţele pe litoral – şi îmi place marea, dar în acelaşi timp mi-e frică de ea, de imensitatea şi de neodihna ei. Până la vreo 5 ani, nu m-am lăsat convinsă să intru în mare decât până la glezne. Făceam baie pe plajă, în lighean (se pare că eram foarte utilă ca punct de reper), şi urlam ca din gură de şarpe şi atunci când intra mama în apă 🙂
      Şi am rămas cu o oarecare spaimă – nu intru în apă dacă nu e multă lume în jur sau dacă valurile sunt ceva mai mari şi, cu toate că am învăţat să înot, stau în apropiere de mal, nu mă simt în largul meu dacă apa-mi trece de bărbie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: