.

Mă priveşte nechezând.
- Vreau să zic că râde-n soare. -
Mici, sălbatici, dinţii ei
Par de zahăr la culoare.

.

E-o spirală râsul ei
- Absolut încântătoare -
Şi în inimă, adânc,
Simt un strigăt care doare.

.

Vreau s-o iau cu mine-n stepa
Viselor amăgitoare,
Dar ea porţile-mi închide -
Căci n-am gând de-nsurătoare!

21 ianuarie 2012

Povestea parfumată, jocul iniţiat de Mirela, mi-a adus azi aminte de un moment din tinereţe, când cineva s-a tot străduit să mă convingă că fără rime e mai uşor să-ţi reverşi sentimentele, ceea ce a avut drept urmare scrierea unei poezii despre o stea în cele două variante care urmează.

.

În serile când eşti departe,

Pe bolta cerului tu cată

O stea ce-ţi va luci aparte

Şi înspre ea cu gândul pleacă.

 .

Să ştii că steaua îţi zâmbeşte

Aşa cum eu zâmbesc spre ea.

Steluţa-aceea licăreşte

Cuprinsă de privirea mea.

 .

E o sclipire, numai una,

Din infinitul înstelat;

Afla-o-vei întotdeauna

De-nalţi privirea, deîndat’.

 .

Vom fi atunci din nou aproape,

Acolo, sus, pe-a noastră stea;

Vom fi trecut şi munţi, şi ape

Zburând cu gândul către ea.

 .

Iar dacă mica stea păleşte

Spre ea când ochii ţi-i ridici,

De-oriunde-ai fi, aici grăbeşte –

Te cheamă dorul meu aici.

10 iunie 1982

*
* * *
* 

Când, departe de mine,

te va prinde înserarea,

alungă singurătatea.

Caută-mă.

Ridică ochii spre stelele cerului,

caut-o pe aceea pe care-o privesc şi eu,

în aceleaşi clipe,

de dincolo de stânci,

de dincolo de prăpăstii,

de dincolo de ape…

Caut-o pe aceea care strânge,

pentru tine,

lumina ochilor mei

şi cere-i să strângă,

pentru mine,

lumina ochilor tăi.

E o stea pe care o vei găsi

întotdeauna,

pentru că pe ea se întâlnesc

drumurile gândurilor noastre,

după ce au lăsat în urmă

şi stânci,

şi prăpăstii,

şi ape…

E o stea în lumina căreia

vei putea oricând să citeşti

chemările mele;

şi vei ştii când dorul meu

te imploră să vii,

trecând peste stânci,

peste prăpăstii,

peste ape…

11 iunie 1982

.

Despre “parfumul unui colţ de stea” au mai scris: Mirela, Teo, LunaPătrată, Lili, Sara, Lolita, Doru, Călin, Gabi, Gabriela-Elena

Închei cu un salut voios de… pinguitor pentru Vania, Gabriela-Elena, Andoxa, Rokssana, Stropi de Suflet

fotografie preluată de pe zang.ro

Aho, aho, motani fârtaţi,
Haideţi, haideţi, mieunaţi!
Hai, lăsaţi somnul deoparte
Dacă vreţi să aveţi parte
De un An Nou ca la carte!
Haideţi toţi cu pluguşorul
Să urăm la tot poporul -
La poporul pisicesc,
La bipezii ce-l iubesc…
Haideţi să urăm de zor
Mieunând cu toţi în cor
La ferestre şi la uşi,
Pe la veri, pe la mătuşi…
Să le fie tuturor
Anul bogat şi cu spor!
Şoricei să prindă-n gheară
Când îşi scot nasul pe-afară,
Iar în casă să găsească
Mereu masă-mpărătească:
Lăptic proaspăt în castron,
Carne de miel şi somon,
Cranţanele şi ficat
Şi… tot ce-i bun de mâncat!
Iar bipezii lor s-adune
La anu doar zile bune,
Ca să fie drăgăstoşi
Şi mereu mărinimoşi –
Să le dea tot ce poftesc,
Să nu-i certe când greşesc!
Să fie toţi barosani
La anu şi la mulţi ani!!!

31 decembrie 2011

.

Iubitul meu, azi vreau să-ţi dărui,

Din zestrea lumii, flori şi fluturi,

Ca dragostea nicicând să-ţi nărui,

Ca visele nicicând să-ţi scuturi.

.

Şi gând şi suflet azi îmi cântă

Un imn de dor, cum altul nu-i;

Şi tot ce inima-mi încântă,

Iubitul meu, azi vreau să-ţi dărui.

 .

De-un an am strâns doar nopţi senine

Şi zile doar ca dulcii struguri,

Şi-am adunat, mergând cu tine,

Din zestrea lumii, flori şi fluturi

.

Din care azi înalţ, în tihnă,

Palat de vis, frumos cum ceru-i,

De orice-i rău păzit cu râvnă,

Ca dragostea nicicând să-ţi nărui.

 .

În el ne-o fi, iubite, traiul

Mereu frumos, ca la-nceputuri,

Ne vom păstra acolo raiul,

Ca visele nicicând să-ţi scuturi.

.

Ca visele nicicând să-ţi scuturi,

Ca dragostea nicicând să-ţi nărui,

Din zestrea lumii, flori şi fluturi,

Iubitul meu, azi vreau să-ţi dărui.

18 septembrie 1982

Imaginile animate au fost preluate de pe Natura în Culorile Florilor şi Fluturilor

Căutaţi daruri pentru mâine şi la: psi, redsky, blueriver, abisuri, almanahe, virusache, scorpio, cita, tiberiu, rokssana

.

Ne-am cunoscut în ianuarie

Şi ne-am iubit în februarie.

Pe-a amorului pârtie

Lunecat-am în martie.

La început de aprilie

Ne-am transformat în familie.

Dar ai şters-o în mai –

Şi nici n-aş fi vrut să mai stai.

După divorţul din iunie

M-am cinstit cu şampanie.

Stând singur, în iulie

Te-am detestat, ca pe-o molie.

Şi tot singur, în august

M-am dezis de dezgust.

Te-am revăzut în septembrie,

Te-am implorat în octombrie,

Ne-am împăcat în noiembrie…

Ce-i de făcut în decembrie?

. 

16 decembrie 2011

mama - pe vremea când eu încă nu existam

.

E-atât de greu să-mbrac în vorbe un sentiment care m-apasă!

O, cum să-ţi spun ce simt acuma, mămica mea mereu frumoasă?

 .

Tu, de departe ori de-aproape, veghezi mereu asupra mea,

Cu ochi albaştri precum cerul, cu ochi cu străluciri de stea.

Ai ochi senini, oglinzi de suflet, sunt limpezi şi adânci, ca marea…

Văd bunătatea din străfunduri cum revărsată umple zarea!

 .

În ochii tăi e bunătate; când mă priveşti, m-apasă, grea;

Ar trebui să fug în umbră, n-am dreptul la lumina ta!

Tu mă iubeşti, precum avarul iubeşte doar comoara sa;

Eu nu ţi-am preţuit iubirea, ţi-am înşelat încrederea!

Pahar cu rodnice speranţe tu m-ai crezut atâta vreme!

Dar s-ascundea-n pahar otrava, ca-n mărul cel frumos un vierme!

Tu m-ai crescut în puf, cu trudă – odorul tău gingaş şi sfânt;

Durere ţi-am înfipt în suflet, fără de milă, atât de-adânc!

 .

Eu pot acum să-ţi cer iertare, dar vai! ce şterg cu un cuvânt,

Ori de îţi fac o promisiune ce poate fi o vorbă-n vânt?

Voi încerca să spăl prin fapte mâhnirile de fapte-aduse –

Ştiu că nu-ţi pot reda intacte iluziile brutal distruse!

Am spart un vas în mii de cioburi; mă străduiesc spre a-l lipi.

Dar orice-aş face pentru asta, nicicând cum fost-a n-o mai fi!

 .

O, de-aş fi fost o vrăjitoare, să depăn timpul înapoi…!

Dar las să meargă înainte, înfăptuind speranţe noi!

24 decembrie 1975

.

Despre  iertare au mai scris: psi, almanahe,dictatura justitiei, virusache, altcersenin, redsky, sara, scorpio, tibi, cita, mitzaabiciclista,  abisuri

Ne continuăm viaţa lăsându-ne morţii în urmă – în timp. Iar cei dragi nouă se sting lăsându-ne aici, pe Pământ, în urma lor.
În urmă cu treizeci de ani, într-o zi de 10 octombrie, eu şi bunica mea ne-am lăsat una pe alta în urmă…

.

Îţi spun „Adio”, bunicuţă,
Şi mâna-ţi rece o sărut;
Cât încă zaci aici, micuţă,
Sărut şi chipul rău tăcut.

.

Dar vai! te-or coborî-n adâncuri,
Te-or afunda sub neagra glie.
Dar sufletu-ţi n-o fi-n străfunduri.
De-acum e sus, în veşnicie.

.

Iubita mea bunică bună,
De sus, din cerul cel înalt,
Pe firul razelor de lună
În vis trimite-mi gându-ţi cald.

.

Eu voi trimite ciocârlia
Când se înalţă-nspre tării,
Să-ţi ducă-n cântec bucuria
În vis de-a te putea primi.

12 octombrie 1981

.

Pe tema urma au mai scris: psi, redsky, virusache,  scorpio, anaid, cita, tibi, altcersenin, dictaturajustiţiei

Închei lăsând câte o urmă pe blogurile pinguitorilor: Vania, Androxa, Zina, Teo, Mirela Pete, Shayna, Zamfir Pop, Carmen, Florina, Filumenie, Ulise II

.

V-aţi desprins, frunze uscate, din pădurea mea de vise,
Aţi căzut lăsând în urmă sânge putred, stele stinse.
Am cătat o vrăjitoare, i-am cerut descântec, leac…
Ea mi-a spus: Un vis ce moare frunză veştedă-i în veac.
.
Plângi, mi-a spus, dă-i tu pădurii toată a lacrimilor sare,
N-o să-ţi toarne usturime peste răni, ci alinare…
Fiindcă lacrimile-s hrană pentru vise muribunde
Curg şuvoi şi surpă zidul ce speranţa ţi-o ascunde…

.

* * *         * * *         * * *

.

Frunze-n vârtej
Desprinse de vrej.
Frunze uscate
Ucise de noapte.
Frunze de dor
În vânt călător.
Frunze de soare,
A verii chemare
Pierdută-n ponoare.
Frunze de nea
Pândind ici-colea,
Primejdie grea.
Frunze nebune
Tornade prin lume,
Către soare-apune.
Frunzele minţii mele
Furate de iele…

3 octombrie 2011

.

Cu menţiunea că, neavând nici timp, nici nimic gata scris, eu una am înşirat pur şi simplu la repezeală tot ce mi-a trecut prin tărtăcuţă (frunzele minţii mele furate de iele), vă aduc la cunoştinţă că despre frunze au mai avut câte ceva de spus şi alţii: Rokssana, dictaturajustiţiei, visusache, scorpio, Sara, psi, redsky, Tiberiu, Cita, Grişka, dagatha, Valentina

Cele de mai sus merg şi la Life in Pictures.

Cu salutări pentru pinguitori: LunaPătrată, Vania, Teo,  Carmen, Ulise Filumenie, Mirela Pete, Zamfir Pop,  Androxa, Naplogloghia, Clipe de Cluj, Florina, Paporniţa cu vechituri

A căzut luna în apă!
Sare cineva s-o scoată?
Aş sări eu, fără frică,
Dacă nu aş fi… pisică!

Apa mi-e duşman de moarte
Dar să n-am de whiskas parte
Dacă vă mint cu ceva
Când spun că-mi ţin coada-n ea!

Îmi spăl coada zi de zi:
Pun vârfu-n castron, aci,
Şi ling apa de pe el
Bucuros şi cu mult zel!

Pentru mine, pădurea e un labirint de copaci, o reţea întunecată de poteci întortocheate. De aceea, parfumul pădurii (despre care au scris Mirela, Sara, Lili, Max Peter, Gina, Shayna, Rokssana, Gabi, October Cat) e, pentru mine, parfumul rătăcirii pe o cale nesfârşită…

.

Şi noaptea e neagră.
Şi drumul e lung…
Şi umblu, şi umblu,
Şi nu mai ajung.

.

E-ngustă cărarea,
Urcuşul e greu,
Ş-apoi către vale
Alunec mereu.

.

De-ajung la răscruce,
Mi-arunc ochii roată.
Cărări sunt mai multe,
Dar care-i cea dreaptă?

.

Şi deasă e bezna,
Şi stele nu sunt,
Iar norii cei negri,
Şi luna ascund.

.

Arar, văd în zare
Un far solitar.
Apare… dispare…
Eu merg în zadar…

noiembrie 1981

.

Despre o cale sau alta au mai scris: Tiberiu, psi, Redsky, Cita, dictaturajustiţiei, scorpio, virusache, Sara, Rokssana, dagatha

========
Cu mulţumiri pentru comentatorii, pinguitorii (Carmen, Vania, Rokssana, Shayna, Teo,  Paporniţa cu vorbe) şi cititorii articolelor precendente de pe acest blog.