Glossă (Daruri pentru Mâine)

imagine preluată de pe desktopwallpapers.ro

.

Iubitul meu, azi vreau să-ţi dărui,

Din zestrea lumii, flori şi fluturi,

Ca dragostea nicicând să-ţi nărui,

Ca visele nicicând să-ţi scuturi.

.

Şi gând şi suflet azi îmi cântă

Un imn de dor, cum altul nu-i;

Şi tot ce inima-mi încântă,

Iubitul meu, azi vreau să-ţi dărui.

 .

De-un an am strâns doar nopţi senine

Şi zile doar ca dulcii struguri,

Şi-am adunat, mergând cu tine,

Din zestrea lumii, flori şi fluturi

.

Din care azi înalţ, în tihnă,

Palat de vis, frumos cum ceru-i,

De orice-i rău păzit cu râvnă,

Ca dragostea nicicând să-ţi nărui.

 .

În el ne-o fi, iubite, traiul

Mereu frumos, ca la-nceputuri,

Ne vom păstra acolo raiul,

Ca visele nicicând să-ţi scuturi.

.

Ca visele nicicând să-ţi scuturi,

Ca dragostea nicicând să-ţi nărui,

Din zestrea lumii, flori şi fluturi,

Iubitul meu, azi vreau să-ţi dărui.

18 septembrie 1982

Imaginile animate au fost preluate de pe Natura în Culorile Florilor şi Fluturilor
Căutaţi daruri pentru mâine şi la: psi, redsky, blueriver, abisuri, almanahe, virusache, scorpio, cita, tiberiu, rokssana
Poezia se alătură şi jocului “life in pictures“, iniţiat de Costin Comba.

Recviem

fotografie primită prin e-mail

.

Astăzi mi-a murit un vis.
O speranţă mi s-a stins.
A fugit, pală de vânt,
Timp în urmă-i fluturând.

.

Oare unde merg, când mor,
Visele de muritor?
Astăzi mi-a murit un vis.
O speranţă mi s-a stins.

.

Flori de măr, şi flori de mac,
Albe flori de liliac -
Toate, putrede,-n abis…
Peste ele, greu, a nins.
Astăzi mi-a murit un vis…

.

25 ianuarie 1984 – 22 februarie 1995


===
Pentru Life in Pictures (cred că Recviem e un titlul potrivit pentru o zi de 11 septembrie) şi cu mulţumiri pentru comentatorii, pinguitorii (Vania, Rokssana, Shayna, Teo, Carmen, Stropi de Suflet, Zamfir Pop, Zina, Mirela Pete) şi cititorii articolelor precendente de pe acest blog.

Rondel – Eroului meu preferat (de ieri, de azi şi de mâine)

.

Dacă-ţi aduni în ochi lumină
Şi-n zâmbet – numai bunătate,
Uit că există-m lume tină,
Coioţi şi vulpi, şi neagra noapte.
.

Când mă priveşti, mă simt senină,
Pun pace-n gânduri tulburate,
Dacă-ţi aduni în ochi lumină
Şi-n zâmbet – numai bunătate.
.

În suflet simt, ca-ntr-o grădină,
Cum florile-nfloresc bogate,
Cum rodul greu de crengi s-anină,
Cum cântă păsări fermecate,
Dacă-ţi aduni în ochi lumină.

24 decembrie 1981

Vă invit să citiţi, aici, şi povestea mea despre modul în care se nasc eroii – şi legendele :)
Despre eroii lor preferaţi au mai scris: virusverbalis. TiberiuOrăşanu, Grişka, psipsina, scorpio72, Sara, dictaturajustiţiei
===
Cu mulţumiri pentru comentatorii, pinguitorii (Vania, Rokssana, Androxa, Mirela Pete, Shayna, Teo, Caius, Carmen, Stropi de Suflet, Theodora) şi cititorii articolelor precendente de pe acest blog.

Iubesc orice te-apropie de mine…

Stereogramă de pe coperta Revistei Misterelor

. 

Ce mult te-am iubit!

E greu de crezut?

Mi-e ciudă c-am pornit

Un joc necunoscut!

La tine am vrut,

Tare-am vrut să renunţ;

Tot ce-am gândit şi-am făcut

Era fără rost. Mă asculţi?

Am gândul plin de tine,

Mereu, fără răgaz;

Iubesc orice te-apropie de mine:

Un gest, o vorbă bună, un necaz.

Bine ar doar dac-ai fi!

Iubesc orice m-apropie de tine,

Te-am iubit, te iubesc… Oare ştii?

 .

Ce mult te iubesc!

E greu de crezut?

Mi-e greu să sfârşesc

Un joc început!

La tine aş vrea,

Tare-aş vrea să renunţ;

Tot ce-aş încerca

E zadarnic. Mă asculţi?

Iubesc orice te-apropie de mine:

Un gest, o vorbă bună, un necaz.

Bat aripi – gânduri zboară către tine;

E greu să lupt c-un dor, fără răgaz!

Si lacrimi vreau durerea să-mi aline…

Cu ele peste foc torn însă… gaz!

 .  .  .  .  .  .  .

22 mai 1976

.  .   .  .  .  .  .  .   .  . 

Pe tema aproape au mai scris, într-un fel sau altul: psipsina, papagigli, BlueRiver, scorpio72, Cita, Grişka

Blestem

 

desen preluat de pe blogul lui Mircea Pricăjan – cu o modificare

Dracii toţi să-ţi dea pedeapsă:
Umezi ochii de urdoare,
Trup uscat precum o iască,
Elefanţi ce-ţi trag picioare;
Naiba gura să ţi-o pupe
Pân’ ce dinţii or să-ţi sară
Iară limba ţi s-o rupe;
Zi de zi să simţi în nară
Doară miasme şi putoare;
Aerul să-ţi ardă faţa;
Mâinile să ţi se-nmoaie;
Ăst „poem” să-ţi strice viaţa;
Tot din cap să-ţi pice părul;
Iarbă-n nas s-ai dimineaţa;
Iadul doar să-ţi ducă dorul!

05 aprilie 1982

Acrostihul i-a fost dedicat primului meu şef, care n-a avut totuşi niciodată ocazia să-l citească :P
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 381 other followers