Iubirea noastră

În infinit zac lumina şi visul;

Din întuneric se ţese abisul

Pe fire albastre - de lume străine,

Pe fire albastre – de dragoste pline.

Se prăbuşesc în hăuri iubirile trecute,

Cad una peste alta - mărunte, triste, multe.

Numai dorinţa noastră pluteşte peste ele -

Spirală în văzduhul strălucitor de stele.

Ea e iubirea noastră – stingheră şi tăcută,

De nimeni auzită, de nimenea ştiută.

Totuşi, nu-i pastă albă născută din lumină,

Nu-i pânză de păianjen, în lume cea mai fină,

Ci-i vis ce niciodată nu îşi va prinde chipul;

Sfârşeşte cu-nceputul, începe cu sfârşitul.

septembrie 1973 – decembrie 1974

.
Aici e un strop din parfumul viselor tinereţii mele, de care mi-am adus aminte azi (29.01.2012), citind o parte dintre poveştile parfumate ce plutesc în jurul Mirelei Pete.