
mama - pe vremea când eu încă nu existam
.
E-atât de greu să-mbrac în vorbe un sentiment care m-apasă!
O, cum să-ţi spun ce simt acuma, mămica mea mereu frumoasă?
.
Tu, de departe ori de-aproape, veghezi mereu asupra mea,
Cu ochi albaştri precum cerul, cu ochi cu străluciri de stea.
Ai ochi senini, oglinzi de suflet, sunt limpezi şi adânci, ca marea…
Văd bunătatea din străfunduri cum revărsată umple zarea!
.
În ochii tăi e bunătate; când mă priveşti, m-apasă, grea;
Ar trebui să fug în umbră, n-am dreptul la lumina ta!
Tu mă iubeşti, precum avarul iubeşte doar comoara sa;
Eu nu ţi-am preţuit iubirea, ţi-am înşelat încrederea!
Pahar cu rodnice speranţe tu m-ai crezut atâta vreme!
Dar s-ascundea-n pahar otrava, ca-n mărul cel frumos un vierme!
Tu m-ai crescut în puf, cu trudă – odorul tău gingaş şi sfânt;
Durere ţi-am înfipt în suflet, fără de milă, atât de-adânc!
.
Eu pot acum să-ţi cer iertare, dar vai! ce şterg cu un cuvânt,
Ori de îţi fac o promisiune ce poate fi o vorbă-n vânt?
Voi încerca să spăl prin fapte mâhnirile de fapte-aduse –
Ştiu că nu-ţi pot reda intacte iluziile brutal distruse!
Am spart un vas în mii de cioburi; mă străduiesc spre a-l lipi.
Dar orice-aş face pentru asta, nicicând cum fost-a n-o mai fi!
.
O, de-aş fi fost o vrăjitoare, să depăn timpul înapoi…!
Dar las să meargă înainte, înfăptuind speranţe noi!
24 decembrie 1975
.
45.700000
27.179722
Gura lumii: